Prima zi, primele impresii
Am ajuns la 10.30 in Kathmandu, ora locala, dupa 6 ore de zbor, inca 2 ore de zbor spre New Deli, India, pentru ca nu putea ateriza in Nepal, 2 ore de stat pe aeroport in India si inca 2 ore zbor inapoi spre nepal, asa ca Rames, gazda noastra de la Potala Guesthouse ne-a asteptat 6 ore in aeroport. Nu parea foarte fericit cand ne-a intampinat.
Sincera sa fiu, nu te poate pregati nimic pentru socul cultural decat, poate, daca ai mai calatorit in India sau Bangladesh. Stiam ca e aglomerat, poluare, ca se circula haotic si se claxoneaza mult. Ma gandeam ca dupa ce am trait in Bucuresti pot face lejer fata situatiei; m-am inselat. Bucurestiul nostru e un fel de Geneva sau Berlin pe langa Kathmandu.
Toti lucratorii din aeroport arata ca cei mai prapaditi hamali din Gara de Nord iar politia de pe strada e inarmata cu lanterne (din alea mari si argintii din care avea fiecare roman pe vremea lui Ceausescu ) si bete (de lemn, rupte direct din copac).
Toti nepalezii au geaca Northface, un fel de uniforma nationala. Geaca de puf si slapi in picioare. O pufoaica de la reprezentanta: 250-300$ cea mai ieftina. Pe strada o gasesti cu 20-30$. Am vrut sa-mi iau una de la Mammuth, cu 30$ dar dupa ce am vazut ca scrie pe ea"Made in Romania" m-am lasat.
Potala Guesthouse, pensiunea noastra este cotata binisor pe Booking.com. Binisor pentru tarile lumii a treia, banuiesc. Este cea mai mizerabila camera in care am stat pana acum. Am acoperit noptiera de la capul patului ca nu cumva sa ma ating de ea si mi-am cumparat un sac de dormit subtire ca sa nu trebuiasca sa ma ating de asternuturi. In rest, apa calda doar dimineata, curent seara nu, dar WI-FI functionabil. Nici nu-mi trebuie mai mult. E chiar in Tamel si se ajunge usor in centrul vechi, in Piata Durbar.
Daca esti pretentios nu iti recomand sederea aici. Pe de lata parte, daca esti pretentios probabil ca nu ai ce cauta in Nepal.
Mancarea, contrar asteptarilor mele este minunata. Am comandat cateva specialitati locale si dupa prima gura din supa de oaie ne-am dat toti 3 acordul ca e cea mai buna supa pe care am mancat-o pana acum. Am mancat Momo (pachetele cu carne tocata de bivol) foarte picante, Dal Bat (mancarea traditionala alcatuita din orez si cateva feluri de sosuri) si o mancare din soia prajita, toate foarte bune. Ceaiul Masala pe care il tot bem are gust de lapte si scortisoara, cam ca zeama de la mucinici.
Pe la 14.00 am plecat pe jos pina in piata Durbar. Nu stiu exact cum as putea descrie orasul. Pepec se tot mira cat sunt de necajiti oamenii astia, asa ca asta ar fi cea mai buna descriere: sunt foarte necajiti. Sunt murdari, desculti, dezbracati, inspira un aer de nesuportat si din ceea ce vad ca se gaseste de vanzare pe trotuare, cred ca se hranesc cu ierburi si ceva peste uscat. Nu am vazut deocamdata nici un magazin in care sa se vanda carne si nu am vazut nici o piata in adevaratul sens al cuvantului. Isi vand legumele , pestele proaspat sau uscat si semintele pe jos, la marginea strazii. Nu am vazut pana acum nici trotuar.
Am mers pe jos pana in Piata Durbar printr-un amalgam de oameni, ricse, masinute, motorete, tarabe trase de oameni si caini. Ne-am luat masca pentru nas si gura dupa 20 de minute deoarece aerul nu poate fi respirat.Oricum, majoritatea poarta una. Se vand la tarabe in diverse culori, modele si firme. Ne-am luat Nike . Tata a cumparat un ciorchine de banane mici cat un deget. Jumatate din ele le-a lasat la copiii care l-au inconjurat. La colturile de strada si la intersectii sunt altare mai mari sau mai mici. Altare mici hinduse si apoi stupe (manastiri) budiste. Imi plac mult stupele, cu steguletele lor colorate si cu rolele de rugaciuni pe care le invarti ca sa-ti aduca noroc.
Azi am luat 2 saci de dormit pe care am dat 13$. Tot azi am cumparat 2 sticle de apa imbuteliata (marca internationala) de 1l fiecare si 2 suluri de hratie igienica pe care am dat 9$. Am cumparat masa de pranz cu 5 feluri de mancare si 5 ceaiuri pe care am dat tot 9$. Apa imbuteliata si hartia igienica sunt, se pare, un lux.
Gasesti pe strada fel de fel de personaje pitoresti : Sadu (oameni sfinti) pictati si imbracati in haine galbene, care te indeamna sa iti faci poze cu ei si apoi sa le dai un ban. Unii accepta oricat le dai, altii cer insistent mai mult si te tot urmaresc pana le faci poza. Dar cei mai interesanti sunt oamenii obisnuiti care uita linistiti la tine si isi vad apoi de ale lor.
Toate templele mi se par extraordinare, mai ales ca nu am mai vazut asemenea amestec de culori pana acum. Ma fascineaza ochii pictati ai lui Budda de pe fiecare templu. Pe strada miroase a betisoare arse, un miros de santal si cuisoare. Imi place. Din loc in loc miroase a carne prajita (Momo sau frigarui mici) si acolo mireasma e dementiala. Daca treci cu vederea mizeria si saracia din jurul tau, tabloul este cat se poate de incantator.
super frumos articolul, Ioana ! si pozele ...exact cum ma asteptam ...ai surprins totul..si stiu ca inca n-ai pus tot . Mancarurile alea par delicioase rau :-D Am ramas ...ceva mai mult cu ochii la ele :-)) In orice caz , abia astept sa-mi povestesti pe viu absolut totul :-D
RăspundețiȘtergereauzi...misto gagiul in galben ;)
RăspundețiȘtergerea inceput sa-mi ploua in gura cand puneam pozele, asa de buna era :)
RăspundețiȘtergeremusai trebuie sa incerci sa reproduci retetele , atunci ! ..
RăspundețiȘtergeresi..zi-mi in a cata zi ai luat rudranska ? ca mor de nerabdare sa le vad :-)))